Archive for Noiembrie 2010

  1 comment


Nu imi petrec foarte mult privind micul ecran, dar in seara asta am urmarit o emisiunepe Prima Tv.Marturisesc, nu sunt un fan al acestui post tv, dar „Scoala de bune maniere” mi s-a parut un titlu incitant.
La momentul asta, sunt doar cateva minute de cand s-a terminat emisiunea, inca nu stiu ce sa cred despre ea.Pe de o parte ma ingrozesc „fetele” care participa, pe de alta, ma uimeste calmul cu care sunt tratate.
S-o iau pe rand, pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc.E vorba despre opt …cum sa le spun…tinere(cred ca e cea mai corecta formulare, pentru ca a le spune domnisoare ar fi inexact) care mi s-au parut de pe alta lume.Si stau acum si ma intreb daca nu cumva eu sunt de pe alta lume si asta e lumea lor, asa ar parea.Ciudatenia e ca cele cateva profesoare mi s-au parut apartinand lumii mele, cu reguli si responsabilitati.
Am inteles ca, pe parcursul emisiunii(cel mai probabil vreo zece episoade pentru ca au prezentat doar trei din cele treizeci de zile ale cursului),cele opt „rebele” vor fi aduse in lumea pe care o cunosc si eu, cu responsabilitati si politete.Ma indoiesc insa ca va fi ceva definitiv, nu cred ca treizeci de zile de scolarizare vor face „din coada de caine , sita de matase”.
E nevoie de mult mai mult pentru a cizela o persoana.Scrisesem prima data „o personalitate” dar mi-am dat seama ca cele mai multe din ele nu au o personalitate, sunt doar schite , stiti, acele schite cu tuse exagerat de ingrosate, pe care le faci in viteza, pentru a nu pierde din minte ideea tabloului.Repet, nu cred ca rezultatul va fi unul definitiv, ca vor iesi din aceasta scoala cu bune maniere.Vor fi aceleasi fapturi vulgare in interiorul lor, dar slefuite putintel la exterior.Poate vor invata sa citeasca macar!
Astept sa le urmaresc evolutia, si da doamne sa ma fi inselat, sa reuseasca macar jumatate din ele sa-si depaseasca conditia de …toapa!
Sau sa le spun altfel?
Poate ca, daca scoala asta le poate transforma in asa masura, poate ca ar fi bine sa se infiinteze si o scoala de „buna politichie” ….

Posted 9 Noiembrie 2010 by Quarrier in Uncategorized

  Leave a comment


ADIO MAESTRE!

Posted 5 Noiembrie 2010 by Quarrier in Uncategorized

  Leave a comment


 

Ma doare sufletul, lacrimi  nu mai am, nu-mi pot reveni …S-a dus! Speram aseara ca il vor putea salva, sa-l mai avem printre noi inca ceva vreme.Dar Dumnezeu l-a luat sa-i aline si lui tristetea!

Ramanem noi, cei de aici, cu ochii plini de lacrimi si sufletele sfasiate.Si singuri, si tristi….si fara speranta….Plangem doar pe cel care nu mai e!

„D-MI DOAMNE VIATA INCA NISTE ANI

SI TARII MELE MINIMA DREPTATE.”

Drum bun, maestre, sa alini cu vorbele tale inaltul

Sa canti ,de acolo de sus, bucuria

noi lustrui-vom cu mana  bazaltul
Sub care-ti traiesti vesnicia

 

Posted 5 Noiembrie 2010 by Quarrier in Uncategorized

  Leave a comment


Ne-am declarat invinsi de moarte
Si l-am lasat sa zboare spre inalt
De-acuma linistea o sa ne-ngroape
Ne vom tara cu ochii in asfalt.

Si vom avea in man-o floare uda
Ne vom ruga sa-i fie zborul lin
Ingenunchea-vom noi pentru o ruga
Sa fie-n moarte viu, bland si senin…

Nu te-om uita, cum prostii ne vor crede
Om plange cat va fi de plans
Si vom canta , privind spre tara verde
Un cantec mangaiat de un suras

Posted 5 Noiembrie 2010 by Quarrier in Uncategorized

  1 comment


Nu sunt presedintele Americii si nu e 10 Ianuarie ca sa ma intereseze starea natiunii, si nu sunt din America.Sunt din Romania(uff, ce bine e ca inca e cu un singur R) si sunt un om …anonim , fara importanta as putea zice, dar am observat starea natiunii din partea mea de tara.Si m-a indurerat!

Am avut nevoie sa umblu cateva zile prin Timisoara asa ca sfera observatiilor mele a avut ceva mai mare extindere.Constatari?

Multe si…neplacute: Nu mai zambeste nimeni! Merg pe strazi incruntati  tristi, preocupati, fara sa vada nimic imprejur.Se uita doar la locul unde-si vor pune piciorul pentru urmatorul pas…

Nu se mai uita aproape nimeni la porumbei.Exceptia o fac bineinteles tancii , cei curati la suflet, cei pe care zborul unui porumbel ii incanta, cei care inca nu sunt daramati sub povara grijii zilei de maine…Ceilalti nici nu-si ridica ochii din asfalt

.N-am auzit nici macar manelele , cele care-mi torturau urechile de fiecara data cand treceam prin zona, si m-am intrebat daca nu cumva s-au trezit la realitate si cei ce le ascultau.

Acasa ma astepta o alta tristete, sosita pe Facebook, o durere supraomeneasca pentru un pui de om(la 16 ani sunt inca pui, pentru mine cel putin).M-a impresionat profund durerea acelui parinte..am ramas fara cuvinte o buna perioada de timp.Pe langa durerea parintilor acestei fete, restul e desertaciune!

Posted 5 Noiembrie 2010 by Quarrier in Uncategorized